joi, 23 aprilie 2009

Saptamana 9: Rusii claxoneaza, evreii se blindeaza, nemtii vizioneaza

Am fost, in sfarsit, claxonat si nevoit sa traversez grabit. (Eu fiind pe trecerea de pietoni si avand verde.) Ca pieton bucurestean, nu m-a surprins situatia, pentru ca acasa imi aduc aminte de traversarile pe care - chiar si pe verde - trebuie sa le faci cu mare grija si grabindu-te, ca sa nu-i superi pe soferi. Ca pieton berlinez, insa, uitasem ca exista situatii de genul asta. Reflexele de acasa nu mi le-am pierdut insa (inca), asa ca, intorcandu-ma instantaneu sa vad cine e mitocanul si sa-i spun ce parere am despre el, m-am lamurit instantaneu de ce era asa de nervos: ii incurcasem planurile unui rus. Mai exact, unui sofer de la ambasada rusa, care facea dreapta de pe banda de facut stanga si tocmai atunci ma gasisem si eu sa traversez. Am vazut miscari interesante in circulatie si la noi, pe Kiseleff, unde rusii pur si simplu nu pot intelege ca trotuarul nu e o alternativa la mersul pe sens invers cu masina pe bulevard, preferand sa deranjeze pietoni, biciclisti, caini si ce mai e pe-acolo, pentru a economisi un minut, cat le-ar lua ca sa intre civilizat in curtea ambasadei, venind de pe Kiseleff. Cuvantul cheie: civilizat. ;)
In imaginea de sus: ambasada rusa, calda, deschisa si primitoare.
Dupa colt de unde stau se afla restaurantul Kadima, cu specific evreiesc, lipit de sinagoga de pe strada Oranienburg. Aici cuvantul cheie este precautie, o exprimare blanda pentru stresul permanent in care trebuie sa se afle locatia respectiva. Este, poate, singurul restaurant cu geamuri blindate din tot Berlinul si cu politisti patruland permanent la zece metri distanta de restaurant. (De fapt, e singurul restaurant blindat de care am auzit pana acum, dar am spus "poate", fiindca nu stiu care e situatia restaurantului de la hotelul Adlon, unde se stie ca ultimul etaj e blindat complet, dar despre restaurant nu am detalii). Clienti n-am prea vazut, se mai ratacesc cativa turisti din cand in cand, dar in rest presupun ca lumea nu e chiar atat de amatoare de senzatii tari. Am citit ca, in ciuda a ce s-ar fi putut crede, nu extremistii germani sunt problema localurilor evreiesti din Germania, ci anumite grupari arabe, care neputand actiona asa cum si-ar dori (a se citi "fiind permanent supravegheate de serviciile secrete germane") se rezuma la a sabota restaurante evreiesti prin actiuni de genul: spart geamuri, scuipat, din mers, in farfuriile clientilor etc. Chiar de curand am citit un articol despre un bistro cu specific evreiesc, care a trebuit sa inchida dupa doar cateva luni de activitate, fiindca raportul farfurii cu scuipat vs. farfurii fara scuipat era net in defavoarea celor din urma.
Mancare fara riscuri acum: cel mai bun sandwich pe care l-am mancat in viata mea, facut acasa (spre rusinea dar si spre incantarea mea nu de catre mine): unt de arahide + gem de fructe de padure + paine coapta de mine. Plus un pahar cu lapte rece. N-am cuvinte.
Aproape la fel de bun, dar pe partea sarata: un burrito de la Dolores, cel mai laudat loc pentru mancare mexicana in Berlin. Un fast-food cu ingrediente excelente, care da clasa multor restaurante cu pretentii. Au, printre altele, si limonada conceptie proprie: capsuni-tamarind sau lamaie-ghimbir-castravete. Limonada e servita in pahare congelate.In final, o descoperire-bomba (stiu, gluma e slabuta, dar trebuia s-o spun in contextul blindajelor): la statia de metrou Unter den Linden, una din cele mai cunoscute, pentru ca se afla la cativa metri de poarta Brandenburg (si e chiar in fata ambasadei ruse!), am vazut zilele trecute afisat, in conditii foarte bune si prezentand o uzura minima, programul complet al salilor de cinema din Berlin. Pe luna decembrie 1998. Vizionare placuta pana saptamana viitoare!

5 comentarii:

Andreea M spunea...

Tobi, am citit cu zambetul pe buze ce ai scris despre rusi! Si aici semnele de circulatie sunt orientative, rabdarea e cel mai slab punct al lor si nu conteaza decat legea junglei, cel cu masina cea mai mare si mai tare are prioritate. Sincer, oriunde m-as duce, fie cu troleibuzul (sofer de troleibuz in Moscova cred ca e cea mai mare pedeapsa), fie pe jos, fie cu masina, nu exista drum sa nu vad la dus si la intors cel putin un accident. Si asa raman postati in mijlocul drumului sau al intersectiei incurcand toata circulatia, pana apare militia, cam dupa vreo 2-3 ore.

In alta ordine de idei, pe 15 mai vin scurt la Berlin, ajung inainte de pranz si plec cu avionul de 1 noaptea inapoi. Tare m-as bucura sa ne vedem!

IAmCookie spunea...

Servus Andreea, am auzit ca nu prea e de mers prin Moscova...
Sigur ca putem sa ne vedem, da-mi un semn inainte sa vii sa stabilim cum si ce.

Elisa spunea...

Servus!
Uite ca au si nemtii "romanii" lor :) E bine ca iti pastrezi reflexele dar e urat ca trebuie :)
In rest, nimic, iti doresc tot binele din lume. Multa bafta, Fursecule!
Te pup si sper sa ne mai vedem cu diferite schimburi avantajoase ;)

Elisa

fursecul mecanic spunea...

@Elisa: Dar ce placere: Maestra absoluta a ciorbei de vacuta! (Imi pare rau ca te reduc la asta de la adevarata ta ocupatie de avocat, dar sa stii ca si eu trec drept cofetar in loc de jurnalist, deci stiu ce inseamna.) ;)
Iar pentru cei care nu stiu despre ce e vorba: Elisa detine secretul celei mai bune ciorbe de vacuta din lume. (Nu glumesc si stiti bine ca foarte rar laud pe cineva, asa ca luati aminte...)
Multa bafta si tie pana ne vedem si, asa cum ti-am scris si pe mail, schimburile reciproc avantajoase nu se vor lasa asteptate!

Elisa spunea...

Servus din nou!
Multumesc mult, Fursecule! :) M-am inrosit de tot :)
Cand o sa-mi deschid un restaurant cu profil de "ciorbarie" o sa fii invitatul meu oricand iti vei dori. Promit! :)
Te pup si spor in continuare!

Elisa