Saptamanile 22-27: De la ciorba de burta la РОССИЯ, la pizza la metru si la caprioare cu biscuiti

Update-ul promis acum multe weekend-uri n-a mai venit la timp. N-am nici o scuza care sa justifice cu adevarat absenta mea de pe blog, asa ca va rog sa treceti gentil peste problema si sa-mi permiteti sa va povestesc pe lung ce (mi) s-a mai intamplat de cand ne-am vazut ultima oara.
Am cumparat prima pizza de un metru din viata mea. Costa doar 13 Euro si poti sa-ti alegi 3 zone cu topping-uri diferite - noi am luat gorgonzola si bacon (o zona), peste ton (alta) si salam picant (a treia). Pe langa faptul ca e foarte gustoasa (La Pausa in Rosenthaler Platz, pentru cine doreste detalii), e si unul din putinele lucruri care sa-i faca pe nemti sa se intoarca pe strada, sa zambeasca din senin, sa intrebe ce si cum, sa faca semne cu mana. (Semne de prietenie, nu ma intelegeti gresit. Alea la volan sunt altele, am avut parte si de ele, am oferit si eu cand a fost cazul, ca doar n-o fi circulatia bucuresteana mai prejos decat circul facut de cate un locuitor negru de furie al Kreuzberg-ului - zona predominant turceasca din Berlin.)Alt motiv de intoarcere a capului, motiv cu care sunteti deja familiarizati aici pe blog, este Mini-ul E, despre care nu va mai povestesc acum, fiindca ar deveni plictisitor. Am avut momente placute, intrebari din alte Mini-uri la stop, dialoguri usor infantile ("Pai nu se aude nimic!" - "Pai si ce sa se auda? Bateria?" sau "Nu va sar pietonii si biciclistii in fata, ca n-aud masina?" - "Aaa... nu."), dar si un moment in care mi-am readus aminte ca e, totusi, vorba despre un experiment: pe Autobahn, in plina depasire, calc pedala de acceleratie pana la fund, pentru un plus de putere, se aude un pocnet asurzitor, transmisia iese din D(rive), intra in mod neutru (punctul mort, cum ne place noua sa-i spunem pe romaneste) si masina incepe s-o lalaie. Pe banda din stanga de tot, evident. Noroc ca nu venea nimeni din spate, iar cel pe care il depaseam probabil ca a luat-o ca pe o manevra de a-l batjocori (am observat destul de des ca anumite gesturi in circulatie sunt interpretate aici complet altfel decat la noi, atat in sens bun cat si in sens mai putin bun). Asa ca, nonsalant, am bagat schimbatorul din nou in "D", sperand ca pocnetul in cauza si tot ce a urmat n-au fost decat o bagatela - si mare dreptate am avut, pentru ca Mini-ul E si-a continuat drumul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Dupa ce mergi mai multe zile la rand cu Mini-ul E si treci apoi pe o masina normala e usor neplacut, fiindca deodata trebuie din nou sa franezi apasand pedala de frana, nu doar luand piciorul de pe acceleratie. Dar nu ma plang, fiecare minut petrecut in Mini-ul E e senzational si sunt recunoscator pentru ocazia asta unica. (Acelasi lucru l-as putea spune si despre Berlin.)
V-am povestit despre caprioare? Cred ca da. Intre timp am si dovada faptului nu doar ca exista, dar ca le si poti oferi diferite gustari, pe care le accepta cu o placere vizibila (lins pe bot). Azi mergem din nou la unul din locurile cu caprioare din Berlin. N-am pregatit spaghete (pe forumuri s-a ajuns la concluzia ca asta le place cel mai mult), ci niste biscuiti buni si nu foarte dulci.
Bun si nu foarte dulce e si sucul de fructe pe care-l primesti din partea casei, vrand-nevrand, fie ca ti-ai comandat la pachet sau mananci inauntru, la restaurantul indian Amar, aici in Berlin. Numele localului m-a inspirat sa fiu atent la ce denumiri pot trece neobservate aici, dar ar sari imediat in ochi in Romania: Avem, asadar, indianul "Amar", fast food-ul "Sila" si - nimic nou, s-a mai scris si pe alte bloguri - celebrele "Oase" de fructe si legume (cuvantul german pentru "oaza").La I Am Cookie, noutatile de toamna sunt: fursecuri fara gluten, pentru cei alergici la gluten. In prima faza, Peanut Butter Cookies (care, intre noi fie vorba, par sa fie chiar mai savurosi decat cei originali, care contin faina de grau si, implicit, gluten). Intr-o discutie cu un domn care conduce un lant de cafenele din Berlin a venit vorba (domnul in cauza suferind de o astfel de alergie) daca n-ar fi interesant sa incerc sa am in oferta si produse pentru cei care nu suporta glutenul. Am facut tot felul de teste - usor n-a fost, pentru ca faina de grau nu poate fi inlocuita pur si simplu cu faina de orez, de tapioca sau alte faini, fiindca atunci rezultatul are aspect perfect, dar o textura care seamana cu un gris uscat. Asa ca e de experimentat mult, dar cookies cu unt de arahide ies deja perfect.
Am de gand sa mai fac cat de curand un strudel, nu pentru online store, ci intern, pentru ca tare bine a iesit cel facut acum cateva luni (cei care ma urmaresc pe Twitter stiu despre ce vorbesc). Intre timp am mai incercat si diferite cakes, pentru ca dupa cum arata lucrurile in curand o sa am de livrat pentru un client comercial din Berlin caruia i-a placut atat de mult cookies, incat vrea sa-i propun si alte produse. Preferatul meu absolut inca de cativa ani incoace este White Chocolate Mud Cake, destul de simplu de facut, dar un rezultat de o nebunie delicioasa. Daca aveti timp, chef, o forma rotunda si multa ciocolata alba de topit, va recomand sa incercati asa ceva acasa. Tot acasa am pregatit, pentru niste prieteni, Ooey Gooey Double Chocolate Chip Cookies, o varianta imbunatatita a ceea ce facusem anul trecut drept premiu pentru cautatorii de indicii din Bucuresti. Cu timing-ul potrivit, ciocolata din cookies ramane lichida, in asa fel incat musti dintr-un fursec moale, dintr-un aluat cu multa ciocolata amaruie si bucati de ciocolata cu lapte aproape lichida. Puteti inghiti in sec acum.Trec de la una la alta, asa cum imi vin ele in minte, pentru ca sunt atatea de povestit din ultima perioada. De exemplu: ciorba de burta. Cine ar fi crezut ca o sa gasesc asa ceva aici? De altfel delicioasa, facuta de un restaurant turcesc. Poate chiar mai buna decat in multe locuri din Romania. Poate.Chiar in seara asta am incercat oferta singurului magazin/mini-market/fast-food rusesc, deschis non-stop, nu departe de locuinta. Ciorba de vacuta, clatite cu branza si stafide, gogosi umplute cu carne, tocanita de vita! Gustul Estului, aproape ca-l uitasem. Despre locul in cauza (numit РОССИЯ, evident) se spune ca, fiind non-stop, nu rar se intampla sa opreasca in mijlocul noptii limuzine cu domni (mai mult sau mai putin periculosi) si/sau doamne carora li s-a facut deodata dor de casa si care vin sa cumpere cate ceva importat direct din Rusia sau pregatit ca la ei acasa.
Exista in Berlin si un restaurant romanesc din cate stiu, dar nu am fost nici macar sa vad cum arata, avand in vedere ca romanii expati reusesc, fara sa se straduiasca, sa fie de cele mai multe ori penibili, nereusind nici sa se integreze (precum turcii), nici sa faca nota discordanta, dar exotica si cu farmec (precum rusii). Noi aparem aici doar la stiri, sub forma de tigani sau, prea rar, sub forma de actori.
Sau, in cazul meu, sub forma de testeri pentru produse futuriste. Fiindca in afara de Mini E mai exista in Berlin un proiect care mi-a atras atentia si la care m-am inscris cu mare placere, iar in seara asta am primit invitatia: Este vorba despre Touch and Travel, un proiect-pilot al Deutsche Bahn (SNCFR-ul german), care va permite in viitor (2010, probabil) ca utilizatorii sa circule prin toata Germania cu S-Bahn-ul si cu trenul fara sa cumpere nici un bilet clasic. Te urci in S-Bahn la Berlin, te identifici la terminalul Touch and Travel pe peron, apoi schimbi la una din gari, iei ICE-ul pana la Frankfurt am Main, acolo te identifici la coborare. Sistemul va calcula automat cel mai convenabil tarif pentru drumul pe care l-ai parcurs si-ti va scadea banii din cont. Toata distractia e posibila datorita Near Field Communication (pe scurt, NFC) si a unor telefoane mobile care sa fie compatibile cu tehnologia in cauza. (Telefonul va fi pus la dispozitie de catre DB si o sa-l pot pastra dupa incheierea perioadei de testare. Na!)
Va salut si am o presimtire ca o sa ne vedem mai curand decat ati crede. Sunteti deja fani ai Fursecului Mecanic pe facebook? Daca nu, acum e momentul, fiindca acolo vor fi anuntate primele detalii ale Fursecului 33.