Fursecul 33: Tarta cu ananas, caramel si vanilie

Cineva mi-a spus azi ca asteapta un miracol. Pe buna dreptate, persoana asta merita nu doar un miracol, ci chiar mai multe. Pana sa vina, insa, un miracol adevarat, incerc sa indulcesc situatia cu o reteta pe care am vazut-o azi-dimineata la un post de televiziune austriac si care parea sa faca miracole in randurile degustatorilor din studio. (De obicei diminetile mi le ocup cu altceva, dar azi n-a fost sa fie cazul, astfel incat, in asteptarea unui Schnitzel vienez adevarat, am urmarit un patiser nord-austriac ignorand toate tendintele de low/no fat si pregatind o tarta cu o baza de foetaj si deasupra ananas caramelizat, vanilie, putin ghimbir si un pesto de arahide. (Pentru cei care se intreaba deja ce e cu toate nuantele austriece: sunt la Viena cateva zile, pana ajung in Bucuresti.)
Nu sunt convins de pesto-ul de arahide din reteta tv, dar asta pentru ca nu sunt un mare amator de arahide in general (inca din copilarie, cand in mod inexplicabil tot primeam cadou cantitati considerabile de arahide, pe care nici atunci nu le suportam dar, in lipsa de altceva, le rontaiam). Asa ca pesto-ul il las deoparte si va propun, dragi fani ai Fursecului Mecanic, tarta asta senzualo-lipicoasa drept primul Fursec al anului 2010: Fursecul 33.
O poza a tartei lipseste inca, pentru ca abia maine o sa incerc si eu reteta si apoi o sa pun pe blog si poza. Zece astfel de tarte ii vor astepta pe primii zece cautatori de indicii si doritori de dulciuri care vor rezolva cu succes cautarea pentru Fursecul 33. Celor care nu se vor afla printre castigatori le spun inca de pe acum sa nu se indispuna, pentru ca F33 va fi startul unei serii de cautari prin Bucuresti. Ca vor fi trei, sase sau zece editii, asta depinde in momentul de fata de multe elemente, astfel incat nu indraznesc sa ofer o cifra exacta. O sa va anunt, practic, din mers. Dar ce tot vorbesc eu despre viitoare editii cand voi asteptati de atata timp - unii din voi chiar de peste 380 de zile - o noua editie a Fursecului Mecanic? Incepem chiar acum:
"Toata lumea minte." Va spune ceva citatul asta? Cel datorita caruia s-a consacrat expresia in lumea tv a anilor '00 are, in serialul lui propriu, un prieten. Unul singur. In Bucuresti au existat o strada si un bloc cu numele prietenului in cauza. Blocul era superb in anii '30, s-a cam sifonat in '77 si a fost apoi refacut oribil de catre niste arhitecti tarani, altfel nu se explica de ce n-a fost respectat stilul initial, original. Fa o poza blocului in cauza, trimite-mi-o pe mail si, in caz ca ai pozat ce trebuie, primesti urmatorul indiciu tot pe mail.

PS: Am aflat, cu ocazia emisiunii asteia, cum iti dai seama ca ananasul pe care urmeaza sa-l cumperi e copt sau nu: il mirosi la baza frunzelor, acolo unde incepe fructul propriu-zis. Daca miroase intens a ananas, e copt. Daca miroase a iarba, asa cum miroseau toti ananasii de la magazinul vienez in care am intrat eu azi, nu e copt inca. Si nici nu se mai coace, fiindca ananasul e genul ala de fruct care n-are chef sa se mai coaca dupa ce l-ai cules.


Update 04.02.: Tarta experimentala e in cuptor, in cateva minute urmeaza degustarea.


Update tot 04.02.: E gata!