miercuri, 14 ianuarie 2009

Fursecul 29, suplimentat

Am anuntat azi-noapte la comentarii si ma tin de cuvant: am suplimentat cu trei pachetele de praline premiile de la Fursecul 29, pentru ca v-ati straduit sa cautati indiciile si azi-noapte pana tarziu si azi-dimineata de la primele ore, in ciuda aparentei piste false scrise cu pixul pe unul din indicii si in ciuda frigului. Asa ca avem 13 castigatori, ei vor fi anuntati pe mail, ca de obicei. Felicitari celor 13, dar si celorlalti, care nu au reusit de data asta, dar care mai au o sansa la un Fursec. Sau, poate, doua sanse.
Cautarea indiciilor pentru Fursecul 29 a fost mai linistita fata de ultimele saptamani, fara jandarmi nesimtiti, fara sacose negre misterioase care sa apara si dispara si fara caini vagabonzi suparati. Pentru ca stiu ca va place, citez dintr-un mail, cel al castigatorilor locului 9:

"Da, era sa renuntam la vanatoarea de fursecuri. De fapt, am si renuntat. A fost incredibil. Pai da, ca de dimineata, cam pe la ora 10 noi descifram frumusel textul de pe Eminescu si ciocolata si cand am vazut ca dupa 6 incepe goana... ne-am relaxat. Ne-am relaxat pana am uitat, adica ne-am cufundat in triiiaba si cand ne-am dezmeticit era ora 7 si juma. Propunem sa ne intalnim la Unirii, la jumatatea drumul de unde ne aflam amandoi, fiind aproape totusi de al doilea indiciu. Dar nemancati, fara aparat foto, si fara basma! Un pic mai sus de Gregory, de la Unirii, trecem pe langa Maria si prietenul ei (Filip?) si ne inneguram . Ah! Vin de acolo, si mai sint si cu alti prieteni... Se poate sa ajungem prea tarziu. Ce avans au si poate mai sint si altii!
Marim pasul si ajungem pe Cpt. Preotescu si se vad cele 2 capete de la Ipotesti. Bon, incepem sa amusinam. Vad cabinele de telefon si ii spun lui Ch ca sigur indiciul se afla intr-una din cabine, pen'ca are o "slabiciune" pentu cabine telefonice (se poate observa si in F28). Ma uit la cea din stanga, Ch la cea din dreapta. Nimic. Continuam. Amusinam ce amusinam pana ce ne amusina pe noi 2 caini. Iar ei. Cainii. Tot cainii. De vis a vis de al doilea capat al Ipotestiului iese un caine dintr-o curte, deschizand poarta cu botul, si vine direct spre mine (eu strig "Ch? ... Ch!"). Zic sa ne intoarcem. Dau un pas doi in spate. Dupa el, un altul, deschizand tot cu botul poarta, dar iese schiopatand si dand din coada (Ch deja este langa mine si ma linisteste). Ei, da, m-am linistit, caci dupa cum am vazut si cainii sint brasoveni: simpatici, prietenosi si blanzi. Daca e asa, atunci sa cautam impreuna. Am cautat si am cautat. Si ne-am dus in susul si in josul capitanului (desi spuneam intr-una, dar scria vis a vis, si asta poate sa insemne un singur lucru: vis a vis). Am luat-o si pe Ipotesti - mereu cu ochii la panda sa nu care cumva sa iasa un caine mai putin prietenos. Mai, sintem noi atat de aiuriti si nu stim noi unde este casa memoriala a lui Eminescu?" ne ziceam unul altuia. Dar ni s-a confirmat prin prezenta a doua persoane. Au aparut inca 2 concurenti (o doamna si un domn). Susoteau, spuneau, se uitau, zambeau si ne fastaceam cu totii. Iar am luat-o in sus pe capitan. Nimic. Nimic. Nimic. Cand ne intoarcem, din nou, inspre Ipotesti ii vedem pe cei 2 venind cu pasul mai alert, radiind. S-au urcat in masina si gata. Am ramas singuri si intrigati. In cele din urma Ch a gasit indiciul in cabina telefonica, cabina pe care o mai scrutase si cu 20 de minute inainte. Deh! Bine ca l-a gasit, si deci si-a luat revansa. Un indiciu super usor. Imi suna cunoscut numele strazii. Simt ca mai fusesem prin zona. Dau un telefon. Si asa este, piata Cosbuc, Cinematograful Uranus etc.
Dar pe strada Alba se intampla ceva bizar. NU gasim sub nici o forma indiciul. Renuntam. Ch e iritat, ii este frig, eu sint extrem de obosita (brusc!), mi-e foame, ma durea foarte tare capul si imi era foarte frig inca de la cpt. Preotescu. Zona e dubioasa, seara o face si mai spooky, caini latra de nu stiu unde, ceata geroasa ce ti se inclesta pe tibii si iti cuprindea orbitele ochilor, grupuri de baieti de cartier trec cantand ceva ce suna a manele turcesti sau arabesti. Dubios rau! Doar luna. Luna ca-n povesti. Sau poate ca-n visul lui Bunuel (luna despicata de niste nori subtiri). Si cand ma gandesc ca dupa ce am facut 2 pasi pe strada Alba, Ch imi spune "uite inca 2 vanatori, indiciul pare sa fie acolo ca stau si se uita la ceva" - de fapt, erau 2 persoane luandu-si la revedere si apoi s-au despartit, fata intrand in curtea casei. ;)) Am strabatut strada de 5 ori. Nimic. Gata, mergem acasa. Sintem nesuferiti amandoi (unul mai mult decat celalat ;)) ), sigur au ajuns la final deja 10 persoane. Dar totusi, cei 2 concurenti, pe care i-am intalnit la Ipotesti, si pe care i-am vazut, inca o data, plecand din strada Alba tocmai cand intram noi pareau increzatori si fericiti asa cum numai un vanator de indicii si de fursecuri poate sa fie - in momentul in care a deslusit inca un indiciu. Inseamna ca ei l-au gasit. Bine, plecam, mergem acasa. Ma mai uit pe cate un stalp ca sa nu simt prea tare ca renunt. Si ta-dam! Uite-l! Ne inveselim, ne uitam un pic cam bizar la ce scrie cu pixul, avem diverse ipoteze ... ma rog, nu prea il luam "pixul" in seama ca nu era terminata fraza si... Si oricum plecam acasa. Ajungem la Kogalniceanu in statie. Sa luam 85. (Am uitat sa precizez ca am fost pe jos, tot drumul, nu tu masina, nu tu autobuz sau tramvai). Ch se razgandeste brusc si zice sa mergem totusi la un net sa vedem de parc, de aviator, de pianist. Spusesem Dan Grigore, da cine sa stie ca tatane'su o fost aviator. Mergem la net si ... maaaiii, dar daca ne spuneai ca parcul este acolo un Calinescu sta cu gura deschisa de mirat ce este datorita pretului de la rosii din hala Dorobanti, crede-ne ca am fi stiut unde sa mergem fara de preget. (In hala Dorobanti, rosiile costau enorm de mult, pretul era triplu fata de cel practicat in mod normal, si ne amuzam trecand pe langa parc ca pana si Calinescu este intrigat si stupefiat de cat costa rosiile in cartier ;)) ). In cate nopti de vara nu am stat in parcul ala... Vaai! La cinci minute de parc am stat noi. Vad ca iti place mult zona asta. Ca si acum 4 fursecuri ai plasat un indiciu in zona (parcul Brancusi). Bon, vazand unde este indiciul decidem ca e de datoria noastra sa mergem, ca nu este o simpla locatie... Decidem, de asemenea sa luam intai masina, ca oricum ar trebui sa schimbam 2 mijloace de transport. Era ora 22. Ajungem la Iulia Hasdeu si dam sa luam masina. Dar unde e masina? Ia-o de unde nu-i! Intram un pic in panica (nu ne era de furt, ci de ridicat; in toamna am parcat cam aiurea si neneii ne-au ridicat masina si au dus-o la afumati unde a stat 3 zile), Ch nu mai stie unde a parcat. Eu deja renunt, din nou, la fursec. Dar iata ca apare ca o minune ;)), murdara, acoperita de zapada si gheata combinata cu noroi, masinuta. De nerecunoscut. Ne revenim si noi. Plecam. Oprim langa parc. Pe acolo se mai "plimbau" inca 2 pofticiosi. Am crezut ca sint eternii 2 concurenti. dar nu, Sint altii. Tot o ea si un el, dar mai tineri. Ca un facut, si eu si Ch, dupa ce ne dam jos din masina, ne indreptam spre acelasi loc, spre acelasi generator sau ce-o fi ala, si gasim indiciul. Zambaccian, la unison. Multumim. Simpatic jocul de cuvinte atat cu muzeul si strada, cat si "esti aproape de". De aici in colo nu s-a mai intamplat mare lucru. A, singura chestiune simpatica a fost cea cu gardianu'. Ce nu am scris in comentariu a fost ca el ne-a zis ca au trecut 20 de persoane pe acolo. 20??!! Da, 20 de persoane. Doream nespus de mult sa exagereze, iar cand ne-ai scris ca sintem pe locul 9 am rasuflat usurati.
HoreeeY! Ne indulcim cu bun-bun de la fursec!

5 comentarii:

sweet IQ spunea...

Geniala povestea! Ce e mai genial in ea e ca noi suntem cei doi concurenti radiosi si omniprezenti! Dar, desi am luat locul 7, acum ne-a pierit de tot zambetul cand am descoperit ca suntem "un domn si o doamna", si ca ceilalti erau "mai tineri"... Da-o incolo, avem doar vreo 30 de ani bucata, sa inteleg ca nu ne avantaja lumina lunii? :-)
Oircum, ne consolam ca voi aveti probabil "doar" 20 de ani, si ca trufele astea de ciocolata alba nu au varsta...

Andrei spunea...

multi gardieni disperati pe acolo. sa nu mai zic de locuitori paranoici, care nu vor sa intre in casa ca eu cine stie ce fac pe acolo, cu un obiect dubios in mana (aparat foto).
Tare de tot cautarea asta :)

core spunea...

@sweetIQ: Oioioi! Acumaaa cum sa zic ... ce sa zic? Era frig, lumina putina de la municipalitate, in cautarea indiciului...
'pare rau!

Anonim spunea...

Sweet iq, daca pe voi v-au luat drept un domn si o doamna, pe noi la o alta editie, una dintre povestitoare ne-a dat direct peste 40. Probabil ca nici pe noi nu ne avantaja lumina luni sau cine stie ce altceva.
Rely

Anonim spunea...

INSERT