Fursecul numai bun de pus in rama

Ce ma fac eu cu oamenii astia de pe blog? Cativa dintre ei, de fapt chiar ceva mai multi decat 'cativa', s-au gandit sa-mi faca o surpriza. O surpriza inainte de plecarea la Berlin. Si ce au facut ei de doua saptamani incoace? Au planuit in secret un Fursec neoficial, l-au numit Fursecul 32 (sau Fursecul Surpriza), s-au intalnit de cateva ori fara sa stiu eu, au conceput indicii, le-au pus in oras, m-au anuntat apoi pe mail (anonim) ca a venit timpul sa caut for a change si eu indicii.
Initial am crezut ca e fie unul din prietenii cu care nu am reusit sa ma vad in ultimul timp si care, stiind cat timp imi ocupa proiectul Fursecului Mecanic, s-a gandit ca poate in felul asta ajung si eu la una din intalniri, fie cineva de pe blog, unul din castigatori sau, dimpotriva, unul din cei care n-au castigat si care vrea sa ma atraga intr-o capcana si sa se razbune pe cat de dificil este sa gasesti indiciile. (Nu, chiar atat de departe n-am mers cu gandurile.) Cert este ca ieri dupa-amiaza am primit un mail cu primul indiciu, mi s-a transmis ca sunt cinci in total si ca exista si un deadline temporal (practic, o cautare de indicii ca la carte), asa ca am plecat pe strazi in cautarea Fursecului Surpriza. Si deloc mica mi-a fost surpriza cand, la ultimul indiciu, ma asteptau in strada cei despre care va vorbeam si care m-au condus intr-o cafenea, unde am aflat apoi toate detaliile geniale ale planului.
Nu am cum sa le multumesc in cuvinte obisnuite. A fost pentru mine nu o surpriza, ci o mega-surpriza, una din cele mai frumoase zile de multe luni incoace. Am stat de vorba despre toate cele noua luni care au trecut de cand am lansat proiectul, am primit din partea lor scrisori pentru a le lua cu mine la Berlin (si a nu uita astfel de fanii Fursecului Mecanic din tara), am primit chiar si o rama foto digitala, pe care sunt incarcate toate pozele facute de-a lungul multor editii de Fursec de catre participanti. La peste sase ore de la incheierea intalnirii sunt inca foarte miscat de gestul lor, de gestul vostru, si pentru a nu deveni prea melodramatic va spun in incheiere: multumesc din suflet.