vineri, 13 februarie 2009

Eu sunt Fursecul. Va multumesc, am plecat.

Cand o sa cititi post-ul asta, eu o sa fiu deja in drum spre Berlin. Am vrut initial sa fac o lista a oamenilor cu care am intrat in contact in ultimele noua luni, respectiv de cand am lansat Fursecul Mecanic, si carora aveam motive sa le multumesc. Apoi mi-am dat seama ca lista ar fi prea lunga pentru a fi publicata pe blog, asa ca multumirile pleaca de la mine catre voi sub forma unui mare nor (un nor 2.0, in mod cert), in care se regasesc:
- cei care au scris pe blog-urile lor despre proiect,
- cei care au adaugat widget-ul in sidebar-urile proprii,
- cei care mi-au trimis motivatii,
- cei care au cautat indicii prin oras indiferent de vreme, pe ploaie, ninsoare, grade minus, printre caini agresivi, pisici insistente, jandarmi ultra-zelosi, paznici de metrou in civil si pensionari curiosi,
- cei care au scris si difuzat in presa electronica si in mediile clasice despre proiectul Fursecul Mecanic,
- cei care au facut cadou, la randul lor, parte din fursecurile primite, pentru a raspandi ideea proiectului,

- cei care au contribuit la blog cu produse, cu bani, cu timpul lor liber si cu buna dispozitie nelimitata (si aici trebuie sa recunosc ca am uitat sa multumesc in ultima perioada pentru vinurile excelente Alinei si lui Paul, Ruxandrei si lui Ciprian, pentru cutia-surpriza plina de ceaiuri fine frumos ambalate Alinei, pentru sosul de merisor Irinei; si in mod cert nu-mi aduc acum aminte de toate cadourile recente)
- cei care m-au gazduit in bucataria lor in repetate randuri, Adina si Bruno,
- cei care au crezut in proiect de la bun inceput si, nu in ultimul rand,
- cei care n-au crezut in proiect.

Voua va datorez tot ce este astazi, la doar trei sferturi de an de la primul post, Fursecul Mecanic. Va multumesc pentru tot, a fost o placere.

Urmeaza sa ne vedem aici pe blog cu update-uri de la Berlin si, o data la cateva luni, cu cate o editie speciala in Bucuresti.

Va astept cu mare placere si pe blog-ul german, care o sa inceapa peste cateva zile. Va aduceti, poate, aminte de primul post de pe blog. Se chema "Salut! Eu sunt Fursecul Mecanic." Incepand cu 28 mai 2008, lumea mi-a spus mai rar Dan si cel mai des "Fursecul". Asa ca faptul ca eu sunt Fursecul sta la baza numelui noului blog, cel pentru Berlin (si nu numai): www.IAmCookie.com
Pe curand!

15 comentarii:

Sunshine Sarah spunea...

Good luck in Berlin! O sa ne fie dor de tine, Fursecule! :D
Many hugs from Aleka!

Anonim spunea...

dupa cum spunea poetul, life is like a box of cookies :)...you never know what you're gonna get.
good luck, man!

Orasul Albastru spunea...

Multa bafta!Yes, u can!:))

Anonim spunea...

Multa, multa bafta! Sper ca locuitorii Berlinului sa fie mult mai interesati si mai entuziasmati de ceea ce faci tu. Daca se poate. :)
Si de-abia astept sa vad aventurile fursecului pe acolo.
Iar daca zvonurile cum ca ai avea un mic loc in care o sa se poata savura minunatele dulciuri, sa ne spui si noua, caci Berlinul e aproape, si nu am vrea sa ratam asa ceva. :)
Bafta

Anonim spunea...

bafta
sper sa ai cel putin acelasi succes in berlin, si te mai asteptam

Anonim spunea...

Like we said before...sa ai parte acolo de toate bafta din lume si sa ai sansa sa realizezi tot ce iti doresti. Ai grija de tine.

Pofticioasa Sefa spunea...

Multa bafta la Berlin! Stiu blogul tau si povestea mai de mult, sper ca si acolo sa ai cel putin la fel de mult succes ca si aici!
:D Am fost incantata cand te-am vazut in numarul din februarie al Good Food, iar cand am vazut reteta pentru Chocolat Crinkles n-am stat mult pe ganduri si m-am pus pe gatit. :) Mi-au iesit binisor...cred.

Carmen spunea...

Sa-ti mearga de la superlativ in sus :)

Anonim spunea...

Noi iti multumim! A fost o placere. Abia asteptam sa ne revedem la noile hunt-uri si iti tinem pumnii stransi pentru berlinezi.
Ich bin eine Berliner!

Anonim spunea...

Mult noroc si liniste. Sper sa gasesti cea ce aici nu ai gasit.
Deja simtim lipsa cautarilor si cu greu ne urnim sa mai iesim din casa in orice conditii sa admiram orasul.
Rely, Relu si pisicii

Bebeluska spunea...

Ah, ce rau imi pare ca ai plecat deja si nu am apucat sa te cunosc si eu!.. :(

Anonim spunea...

buh-bye fursecule! you'll never drive alone! : )

fursecul mecanic spunea...

@all: Multumesc pentru comentarii si pentru mail-urile primite in perioada asta. Mai dureaza 2-3 zile si reusesc sa va raspund, respectiv sa pornesc blog-ul cel nou si sa incep update-urile pe Fursecul Mecanic. Din pacate am avut niste probleme tehnice pe drum, dar pana la urma am ajuns cu bine.

Elisa spunea...

Desi am fost cam inactiva pe blogul Fursecului Mecanic in ultimul timp, am ramas cu gustul dulce al vizitelor tale la birou, cand orele tarzii se transformau brusc in ceva mai bun, cand se adunau colegii sa ia un fursec sau cand ma chemau superiorii imediat dupa ce auzeau usa inchizandu-se in spatele tau pentru a gusta minunatiile create de mainile tale!
Sa-i bucuri si pe altii si sa te aprecize pentru ca meriti multe!
Tot ce-i bun pe lume sa ti se intample!

Elisa

rheak spunea...

O viata frumoasa Fursecule. :)