Mult a fost... sau: Fursecul 33 se apropie

V-as povesti pe indelete ce am mai facut in ultima luna, dar cine ar vrea sa citeasca tot felul de aventuri scandinavo-germane, cand mai e atat de putin pana la Fursecul 33? Si pentru ca, nemaitrecand prin tara de fix un an, nu stiu cum a afectat poluarea bucuresteana papilele voastre gustative, va ofer posibilitatea de a vota: pe sidebar iti poti alege directia in care va merge Fursecul 33. Ce pot deja sa va spun este ca nu va fi un fursec propriu-zis, ci ceva mai complicat. Daca ma vor ajuta si temperaturile atunci cand ajung in tara, va fi ceva complicat si inedit. Cautarea va include indicii on- si offline, de rezolvat ziua si noaptea, mesaje cifrate, faclii si piste false. Practic, tot arsenalul cunoscut, plus ce idei mi-au mai venit de un an incoace. De fapt, o mica parte din idei, fiindca mai pastrez si pentru F34, F35 si asa mai departe. Cei care au mai participat la cautari vor avea avantajul de a sti ca trebuie citit si printre randuri. Voi ceilalti: tocmai ati aflat.
Apucandu-ma sa structurez cautarile viitoare, am aflat ca anumite lucruri pe care le planuiam sunt interzise si amendabile in Germania, dar perfect legale la noi. (Pe de alta parte, la ei poti sa pozezi in metrou cat vrei, spre deosebire de urmaririle ca-n filme de care am avut cu totii parte la F31.)
Pregatindu-ma de intoarcerea temporara in Bucuresti, am fost anuntat (a se citi avertizat) ca anumite lucruri, cum ar fi circulatia, nu s-au imbunatatit. Ba dimpotriva. Ce sa spun? Am facut carnetul in Bucuresti si in toti cei 16 ani de condus, mare parte din timp am mers prin Bucuresti. Uitandu-ma acum inapoi, imi dau seama ca era un chin si un razboi permanent. Dar uitasem, sincer sa fiu. Aici e floare la ureche, se mai enerveaza cate un turc sau cate un taran cu trei litere la numar (v-am povestit mai demult; vezi si Hummer-ul de sat redegist din poza) si claxoneaza, dar se intampla o data - de doua ori pe saptamana, si atunci e un claxon scurt. La Berlin am uitat complet ce inseamna ambuteiaj, parcare pe trotuar, mers pe linia de tramvai, frica de a traversa pe verde ca pieton. Cea mai grava abatere a fost parcarea cu jumatate din masina pe trotuar, dar omul isi asumase vina in clipa in care si-a ales numarul.
In cele 11 luni si-un pic am vazut insa si situatii in care lipsa de flexibilitate a nemtilor nu era in avantajul lor (a se citi oameni crizati din senin, sau din foarte putin). Kurt Tucholsky, persoana importanta in trecutul Germaniei si in acelasi timp cel al carui nume il poarta strada pe care am stat primele luni la Berlin, a spus despre nemti ca ei "nu conduc [masina] la fel ca alti oameni, ci conduc pentru a avea dreptate". S-o lasam asa, fiindca e o concluzie diplomata.

(Ce nu reusesc sa inteleg: de ce nu curata nimeni trotuarele de zapada si de gheata? Arata ca la noi inainte de '89. Si asta de mai bine de doua saptamani. In Suedia si Danemarca, unde m-am nimerit in timpul unor ninsori serioase, le-au curatat instantaneu.) A propos Danemarca: de asta vara tin o poza facuta cu mobilul (ca, de altfel, toate de pe blog, nu stiu ce m-a apucat sa precizez) la o vulcanizare dintr-un sat danez, unde a trebuit sa ma duc, fiindca nu m-a ajutat cu nimic statistica occidentala care spune ca in vest faci o pana de cauciuc la zece ani. Asteptand eu sa se rezolve cioburile din roata (tineret betiv cu o seara inainte + eu ignorand sticlele de bere sparte pe strada = rezultat previzibil), am vazut echivalentul posterelor din vulcanizarile noastre: angajatii pusesera "sfaturi pentru la lucru" sub forma unor caricaturi desenate de copiii lor.

Trecem mai departe rapid, pentru ca am multe de povestit si n-o sa incapa toate intr-un singur post: Depozitul automatizat - o idee geniala care - la fel ca multe idei geniale - probabil ca n-o sa ajunga in Romania prea curand (felul meu de a spune "niciodata"). 60 de Euro pe luna costa boxa ta proprie de cca. 3 metri inaltime si cam 7 metri patrati, acces printr-un cod cifrat, fara angajati (dar totul conectat la alarma si paza), perfect curat (evident!), perfect pentru cei care, ca mine, vor sa depoziteze lucruri carora nu le gasesc loc sau rost in casa. O afacere care exista in mai toate tarile civilizate. Daca s-ar face la noi, ar trebui poate umblat si putin la nume; depozitul meu de la Berlin se cheama SECUR. (Bine, aici pufuletii se cheama "viermi de porumb". Cam atat despre senzualitatea si imaginatia nemtilor vis-a-vis de mancare.)Abia astept sa vad cine mai e prin Bucuresti, cine a mai ramas in tara, cine a fost plecat si s-a intors (daca exista si varianta asta). Despre unii din voi stiu deja, pentru ca mi-au mai scris si m-au tinut la curent. Cativa mi-au fost chiar clienti de fursecuri berlineze. (Cel mai norocos client roman a primit de la mine ca bonus Chocolate Mocca Cheesecake, in imaginea de jos. Ba, daca stau bine sa ma gandesc, chiar si o bucata de friptura.) In fine. Cu altii m-am (re)intalnit pe facebook sau pe twitter. Cu Eminescu, la el pe blog, in continuare preocupat de ciocolata. ;)
In cateva zile urmeaza detalii suplimentare despre Fursecul 33. Pana atunci, va doresc sa aveti numai succese!
PS: Era sa uit si nu mi-as fi putut ierta asta - cele mai recente cautari in urma carora lumea a ajuns pe blog au inclus:

bomboabe mozard in cofetarii din bucuresti
caut baieti sa vorbesc gratis
ce nu va placut la produsul coissant degustat
ce cumparaturi se fac la berlin
cine vrea gaseste o modalitate cine nu o scuza
ciuperci date prin ciocolata
cookie mancare de cainii poze sacii
cum fac sa am putin noroc
cutia neagra a lui hänri coanda
femei inselate de fursec
fete cu spatele intors poze
fetecare/sefu
generator panica caini
mancare salata biof
robot care face ce ii spui tu
sa va traiasca. e foarte foarte frumoasa
sefu-germaniei
saruturi moi si dulci
www.revista.gud.fud
vand pui raton