Stati putin, nu va pregatiti sa fugiti in oras dupa indicii. De data asta aveti tot timpul la dispozitie. Am promis ca Fursecul 18 o sa fie mai usor de obtinut si ma tin de cuvant: nu exista decat un singur indiciu, cel din acest post, asa ca nu aveti de facut decat un singur drum prin Bucuresti. Va recomand bicicleta sau metroul, nu masina, pentru ca mergand cu masina veti pierde foarte mult din farmecul zonei respective, o zona care e foarte putin cunoscuta chiar si bucurestenilor. Asadar: pentru muffins cu morcovi, o reteta absolut delicioasa, trebuie sa mergeti de-a lungul Dambovitei ca sa ajungeti pe o strada vecina cu fabrica Flaros (locul de unde politia romana a ridicat acum cateva luni multinationalii protestatari anti-NATO). Dar nu Flaros ne intereseaza, ci o fosta 
fabrica, o cladire din caramida, de pe o strada din zona. Strada in cauza are conotatii istorice pentru ca poarta numele unui domnitor al Tarii Romanesti, confundat de necunoscatori deseori cu fiul sau, pe care-l stiu toti strainii care vin sa viziteze tara noastra. Odata ajunsi acolo, faceti o poza care sa includa integral sau partial cladirea din caramida, trimiteti-o pe mail la fursecul18@gmail.com pana maine seara. Din toate pozele primite o sa aleg zece care mi-au placut cel mai mult, autorii lor vor primi muffins cu morcovi. Succes!
duminică, 19 octombrie 2008
Fursecul 18 - Carrot Muffins
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
;) Simpatic. Ma amuza cum este livrat indiciul pentru strada.
[Repet: cred ca ar fi interesant sa faci o expozitie cu toate pozele (sau cele mai...graitoare) pe care le-ai primit de-a lungul celor 17+ fursecuri. Cred ca ar iesi ceva teribil.
Sau ideea asta o pastrezi pentru ... nici nu vreau/pot sa spun. ;( ]
asta o sa fie amuzant :)) sunt curioasa ce poze vor aparea.
Cand mergi cu bicicleta prin zona cu pricina nu te prea amuzi. Iti sar cainii la roata si, daca nu esti acrobat ca Ch., risti o roata desumflata sau un picior... umflat. Dar acolo, chiar in fata cladirii, este foarte amuzant sa stai. Mai ales cu aparatul in mana si sa observi oamenii care trec/ stau pe strada lui Vlad.
Concluzia unei discutii dintre un nene si o nena, dupa ce se flendurau pe poarta casei lor: ce vede in cladirea asta de ii tot face poze?
Portarul de la cladirea de langa cea pozata (una noua, cu o arhitectura banala, dar moderna, cu geamuri oglinda etc.) se tot uita si se tot uita, de plictiseala si de curiozitate, incercand sa inteleaga (si el) ce se intampla, de unde interesul pentru cladire. Probabil ca atunci cand a vazut-o si pe Ana (?) facand poze - de data asta cu un aparat mai profi - ce si-o fi zis, ca sintem jurnalisti - ca deh! cladire abandonata, ex-fabrica, stiri usw.
O doamna care urca un pic mai greu panta voievodului s-a uita incredibil de ingrijorata/ speriata/ nemultumita la noi, care stateam intre doua masini si, gesticuland, vorbeam aratand inspre cladire.
Ce sa mai, a picat numai bine plimbarea. ')
fursecule, o sugestie/dorinta- pt cei care suntem de prin si in alte orase si totusi salivam in mod repetat la bunaciunile de pe aici, nu s-ar putea sa ne oferi si noua o reteta a fursecului (una nu atat de secreta? )pe care sa o prestam singuri? :)
de exemplu eu sunt intr-o muffin-fever si numai asta gatesc si mananc de ceva vreme... si implicit intr-o cautare continua de retete.
daca am indraznit sa cer prea mult, blame the excesive drolling on the keyboard :p
Ditto ce-a zis jo! Şi eu aş vrea reţeta, if it's not too much to ask! :)
Aha, deci era Andrada.
@ core
oh, doamne, unde, cum?
in ce situatie m-am mai facut de ras?
@ mathurine: Oioioi! Ce confuzie am facut. De la Adela am ajuns la Ana apoi la Andrada... ca in cele din urma sa-mi dau seama ca era Maria. Iertare. Poate ne intalnim altadata, la alt fursec ;)
Nici nu stiu de unde vine obsesia asta de a afla cu cine ne-am intalnit.
@ maria: Tu/ voi erati, nu? Ma rog dupa poza pe care o ai pe blog (ma refer la prima) ar rezulta ca... da.
@core: scuze de intarziere cu raspunsul. probabil ca noi eram. dar nu cred ca a avut cineva impresia ca suntem jurnalisti, cand am inceput sa umflam baloane si sa le atarnam pe acolo :)) copii nebuni cu prea mult timp liber poate.
Trimiteți un comentariu