duminică, 23 noiembrie 2008

Ploaie, Vant si Fursecul 23

N-a fost usor, mi-am dat seama uitandu-ma ieri pe geam la vremea de afara. Cei care fusesera in oras inca de vineri au fost mai norocosi, dar cum multi au lasat pe sambata cautarea indiciilor, au avut de indurat multe - iata bucati din mail-urile voastre:
"In loc sa dau un search banal sa aflu adresa exacta la care se afla SINGURUL arbore lalea din Bucuresti, am mers la ghici, in zona indicata.Si m-am plimbat mai bine de o ora pe stradutele alea inguste, pana am ajuns la televiziune.Si a inceput ploaia.Si simultan a inceput si vantul.Si cu toata dragostea de aventura, m-am carat frumusel cu coada intre picioare pana la Victoriei unde am luat metroul spre casa.Dar cum nu-mi place sa renunt asa usor, la caldura mi s-a dezmortit creierul si am inceput sa caut logic...copacul minune.Pe care l-am gasit relativ usor, pe un blog intai, la o adresa indicata, si apoi real, pe strada cu pricina.De aici a fost simplu."

"O sun pe prietena cu
care am fost si la vanatoarea de Fursec Aviator ... si ne mobilizam. Am gasit repede strada cu arborele lalea. Pe google. Am gasit-o repede si pe bulevard. Indiciul insa ... l-am gasit greu. Pentru ca am pornit-o in sens invers. De la copac in jos, inspre numerele mici de pe strada. Negasind nimic pe drumul asta ne-am panicat si-am zis ca o fi fost intre timp acoperit de afise electorale. Asa ca pe drumul de intoarcere ne-am apucat si le-am dat pe toate jos. Am facut curat :). Pana am ajuns inapoi la copac. Apoi am luat-o in sus pe bucatica de strada care mai ramasese si, evident ca l-am gasit imediat :). Dar deja eram facute ciuciulete, apa la galosi cat cuprinde, maini inclestate de frig pe aparatul foto. Cand sa pozam indiciul intermediar, pentru colectie desigur, supriza - nu mai aveam baterii! Of!"

"Mie mi s-a stricat masina azi mergand acasa de pe Plantelor asa ca ar merge ceva dulce sa compenseze ora de frig indurata pe marginea lui DN1."

"Astazi a fost cu adevarat o zi memorabila, fuga dupa indiciile tale, care nu fuse deloc usoara cu vremea urata si ploaia care nu ne-a lasat deloc in pace dar am reusit s-o scoatem la capat. Am folosit pluralul deoarece am fost impreuna cu o prietena de-a mea, probabil ca vei primi mail si de la ea. Ea a mai gustat din fabuloasele tale prajituri si sper ca de data asta sa ma numar si eu printre cei alesi de tine. Sper sa-ti placa pozele, noua ne-a placut sa le facem desi inghetaseram complet. Multumesc pentru inca o zi placuta petrecuta intr-un oras care desi e gri in mare parte a timpului, poate deveni frumos colorat, macar pentru cateva momente."

"mai am un singur dor: sa gust si fursecul 23."
Si pentru ca a fost atat de frig, ploaie si chin, am hotarat ca toata lumea care mi-a scris si mi-a trimis si poza in timp util sa primeasca Fursecul 23. Asa ca nu public un clasament, fiindca voi toti, cei care ati gasit indiciile pana la capat, meritati in egala masura o portie concentrata de ciocolata. Felicitari si tinem legatura pe mail pentru a stabili detaliile de livrare.

8 comentarii:

Andreea Demirgian spunea...

Bravo Fursecule! Nu numai ca faci cele mai bune dulciuri din Ro dar ai mai inventat si-un joc grozav. Habar nu aveam ca exista arborele lalea! Merci!

Anonim spunea...

yeeeeey !! :D

It was fun

Zaha-not suga',nor zaha(r) spunea...

Imi va trece raceala si voi lupta din nou.

Stef

fursecul mecanic spunea...

@Ada Demirgian: Multumesc frumos. Long time no hear!

@Stef: Imi place formularea "voi lupta din nou". Oricum, daca se face mult mai frig, lupta se va da partial in spatii incalzite.

Anonim spunea...

ce inseamna spatii incalzite? inside-uri de birou sau umblam prin mall :P ?

fursecul mecanic spunea...

@Crina si Andrei: La metrou, de exemplu. Mai multe nu spun inca. (In alta ordine de idei: voi nu mi-ati raspuns inca la mail, ia verificati-va mail-ul.)

Anonim spunea...

Draga Fursecule, sa inteleg sa mailul meu nu a ajuns la timp? :(

Anonim spunea...

la metrou suna interesant...dar e ceva mai complicat.ca in filme :P
si indiciile o sa sune diferit.
dar nu stim inca nimic...asa ca stam cu sufletul la gura