miercuri, 4 martie 2009

Saptamana 2: Mall-ul cu trenuri si cei mai buni cookies din Berlin

Am fost putin racit, motiv pentru care n-am mai scris nimic pe IAmCookie, cu toate ca saptamana asta mi-am propus sa dau drumul editiei beta a cautarilor. Dar avand in vedere ca majoritatea celor care si-au exprimat dorinta de a participa la cautarea - inca neoficiala - de indicii (prin trimiterea unui mail la premiere@iamcookie.com, poate ati citit in post-ul nemtesc) muncesc in timpul saptamanii, am hotarat sa dau drumul actiunii in weekend-ul 6-8 martie. Tocmai bine imi si revin pana atunci.
M-am intalnit cu cativa din proprietarii celor mai citite blog-uri berlineze, ca sa le povestesc despre proiect. Toata lumea foarte entuziasmata, nu doar de proiect in sine, ci si (sau mai ales?) de fursecuri. Acum, adevarul e ca inainte de sosire imi facusem temele inca de la Bucuresti si stiam care sunt considerate locurile cu cei mai buni cookies din Berlin. Sunt 4-5, nu sunt multe, dar elogiile pe care diferiti useri le-au scris pe site-uri gen qype.de ma pusesera putin pe ganduri. De asta si diferenta de nuanta intre profilul de pe Fursecul Mecanic (sus in sidebar: "cele mai bune fursecuri din Bucuresti") si de pe IAmCookie ("fursecuri deosebit de bune"). Dar maine o sa schimb si pe blog-ul nemtesc descrierea, fiindca intre timp m-am lamurit: ale mele sunt cele mai bune din Berlin - fara modestie, pentru ca nu e cazul. Toata saptamana trecuta am cumparat, degustat, analizat, intrebat, cercetat si am ajuns la concluzia ca fie nemtilor le plac cookies mai catre uscat si nisipos (putin probabil), fie nu le-a facut niciodata nimeni cookies asa cum trebuie facuti: crocanti in exterior si moi in mijloc. (Cei care ati mancat F1, chocolate chip cookies, stiti despre ce vorbesc.) In plus, cele mai laudate localuri nu folosesc ingrediente de nivelul celor pe care le folosesc eu, si asta se simte imediat.
In fine, detalii despre reactiile nemtilor o sa va ofer saptamana viitoare, pentru ca atunci se va fi incheiat cautarea-beta. Pana atunci, insa, trebuie sa va povestesc despre noua gara principala din Berlin (inaugurata in 2006), pentru ca am fost zilele trecute acolo si mi-a placut la nebunie. Am purtat chiar o discutie cu cineva pe tema garii in cauza, fiindca este o senzatie ca cea in scenele de exterior din Blade Runner. O gara SF, practic, foarte pe gustul meu. Nici nu stiu daca e o gara cu multe magazine si spatii de servicii sau un mall prin care trec trenuri. In primul rand, cel mai infricosator (dar in acelasi timp si fascinant) detaliu este faptul ca trenurile trec pe doua niveluri diferite. Daca ai sosit cu S-Bahn-ul din centru pe nivelul cel mai de sus, poti sa te uiti in jos si, doua etaje mai jos, sa vezi trenul care tocmai pleaca spre Elvetia. In fiecare zi trec pe aici 550 de trenuri si 627 de S-Bahn-uri (tren rapid intraurban). Si, cu toate astea, e o liniste perfecta, nimeni nu se ingramadeste, toate marcajele sunt evidente, din prima secunda stii unde e tot ce iti trebuie. In cazul meu, parcarea subterana, unde ma astepta un Mini. Despre el, si despre Berlin ca prim oras din lume in care se pun in circulatie in mod experimental 50 de Mini-uri electrice, intr-un post viitor.

6 comentarii:

laura spunea...

thank you for the cultural sharing, lumea se vede tare misto prin ochii tai

Maya spunea...

gara e asemanatoare celei din Anvers,Belgia.Parca aceasta e mai spre viitor la cum arata

ana spunea...

in 2004 cand am fost la berlin, gara era in constructie. uitasem complet de ea... si totusi, cat de repede se trezesc neuronii, fac sinapse, si-ti readuc in fata ochilor momente frumoase :)

Daiana Prundurel spunea...

Draga Dan, nu stiu de ce dar am simtit un mare gol in stomac cand am citit ca ai plecat. Imi pare rau pentru fiecare ezitare a mea referitoare la a-ti comanda fursecuri pentru dragii mei:) Cred in tine si fursecurile tale fantastice, chiar daca nu le-am gustat-am visat la aroma lor de cate ori ai postat despre ele. Iti tin pumnii si stiu ca vei face furori acolo. Sa va mearga bine, sa vainpliniti visele si sa fiti fericiti:) Daiana

Antoaneta spunea...

Ohoho, cate s-au schimbat de cand am ajuns eu cu trenul in 2002. In concluzie, tot cu trenul trebuie sa vin si data viitoare:)

fursecul mecanic spunea...

@laura: Multam.

@Daiana Prundurel: Multumesc pentru urari. Sa stii ca n-ai pierdut chiar de tot sansele la fursecuri. Cam la 2-3 luni trec prin Bucuresti si am promis sa fac cate o editie speciala a Fursecului Mecanic de fiecare data. Asa ca intra pe blog din cand in cand si o sa afli din timp cum, ce si cand.