sâmbătă, 28 iunie 2008

Din culisele primei luni de Fursec Mecanic

Azi se implineste o luna de cand Fursecul Mecanic e online. Sau o luna si o saptamana de cand mi-a venit ideea de a face blogul asta. In prima zi, pe 27 mai, nu a intrat nimeni. Pe 28 au intrat noua oameni, iar pe 29 mai au fost 95. De atunci au fost din ce in ce mai multi, dar nu despre asta vreau sa scriu acum. (Ati observat, probabil, ca nici nu am un hit-counter pe blog - nu cred ca, in cazul Fursecului Mecanic, e foarte util. Poate ca util ar fi fost, cum am mai vazut, sa nu am un counter, ci pur si simplu o caseta de text cu o cifra de vizite in care sa scriu eu zilnic - azi 11.000, maine... sa zicem vreo 12.300, ca da bine.)
Revenind la lucrurile adevarate si palpabile, va prezint cel mai important lucru din luna asta: Oamenii de pe blog. Am cunoscut niste oameni senzationali. Nu ma asteptam ca, printre cei care mi-au scris, sa fie atatea personalitati una si una. Oameni care mi-au scris fara sa ma fi stiut vreodata, pe care i-am cunoscut apoi cand le-am livrat fursecurile, ocazie cu care am redescoperit in Bucuresti oamenii ca lumea. Andreea si Ion, care prefera sa isi investeasca banii pe mancare de calitate decat pe alte lucruri (atentie: au de dat un pui de pisica, un motan superb). Endre, un tip rafinat, inteligent, cu o deschidere mentala pe care am intalnit-o mai ales la tinerii occidentali. El a studiat si lucrat ani de zile in Germania si, asa cum mi-a scris, nu a mai gustat de luni de zile prajituri bune, facute din dragoste si pasiune (asa cum numai mama lui stie sa le faca). Irina, pe care marzipanul o preocupa de 15 ani, tot testand produse pe care scria "marzipan", care au dezamagit-o si n-au ajutat-o deloc sa reuseasca sa se lamureasca ce este marzipan-ul de fapt (sau ce ar trebui sa fie). Oana, care a aflat de Fursec de pe stiupecineva si s-a hotarat sa scrie despre proiect in Evenimentul Zilei. Ileana, o fosta colega de scoala, despre care nu mai stiam nimic de 14 ani; ultima oara cand am vazut-o era un copil, acum e tare de tot la o agentie cunoscuta de publicitate. Alin, primul care a comentat aici pe blog si primul caruia i s-au furat fursecurile. Rely si pisicile ei mari amatoare de fursecuri cu marzipan. Raluca si prietenii ei, mari fani de dulciuri bune; printr-o intamplare fericita, ei s-au bucurat si de un dulce-unicat din partea mea. Elena, care imi scrie din Canada ca maine o sa fie ziua mamei ei si ca ar vrea sa-i duc o surpriza dulce (ii fac un tort, nu poti sa duci fursecuri la ditamai aniversarea rotunda). Lucian, care i-a trimis logodnicei lui un pachetel de fursecuri pe post de declaratie de dragoste. Mina, care si-a propus sa-si pregateasca propriul extract de vanilie de acum incolo. Si multi altii, pe care nu ii pot lista aici din motive de spatiu. Ei au citit Fursecul Mecanic din mai toate tarile europene, chiar si din Japonia, UAE, Brazilia si Sudan. Pentru cei din Romania a fost o onoare sa produc Fursecurile 1, 2 si 3 in sute de exemplare, sa le livrez tot eu si sa vad cum, oriunde ma duc, lumea ma primeste cu un zambet larg de tot. Si pentru asta nu am de spus decat atat: Multumesc. Asta e abia inceputul.

LATER EDIT: Pentru ca randurile de mai sus erau deja scrise cand am facut cunostinta, trebuie totusi sa mentionez ca mi-a facut mare placere sa o cunosc si pe Adelle alaturi de minunatul catel Fax si, de asemenea, nu pot sa tin doar pentru mine faptul ca nu doar donatii in bani am primit saptamana asta, ci si in carti (multumesc Andreea) si, special pentru Fursecul Mecanic, un pachet cu o specialitate din smochine, adus de Jo tocmai din Sarajevo!

12 comentarii:

Unknown spunea...

Ce post special...multumim pentru cuvintele si aprecierile frumoase la adresa noastra. Si noi te indragim mult de tot, asteptam cu nerabdare fiecare bunatate in parte, cu inima deschisa si "papilele gustative pregatite"! :)
Daca pentru tine a fost o bucurie sa descoperi oameni deosebiti, noi am fost cu atat mai impresionati de persoana si de ideea ta!
La multe luni si muulti ani inainte! (+ o cofetarie pleaaase! :) ) Ai toata sustinerea noastra!

Anonim spunea...

Fursecule, initiativa ta este admirabila. Occidentala, plina de o vitalitate aparte, de un stil desavarsit. Cat despre dulciurile pe care le-am primit, nici nu stiu ce sa spun ca sa fie incapator. Gatesti la nivelul oricarei tari occidentale in care am mancat dulciuri. Si ma refer la cele mai bune dulciuri din aceste tari occidentale. Am citit in EVZ ca ai vrea sa-ti deschizi o cafenea la Stockholm. Foarte norocosi suedezii, atat mai spun. Foarte norocosi ca vor manca ceea ce mancam noi in perioada asta. La multi ani, draga Fursecule. Trebuie sa fiu de acord cu Raluca si sa spun ca am fost si sunt si eu foarte impresionata de persoana ta.

Anonim spunea...

Si eu, si eu :) Au fost minunate, n-am putut sa le pastrez doar pentru mine, le-am dat si altora ca sa se bucure de ele! N-am cuvinte sa descriu cat de bune au fost :)

Much love :)

Carmen spunea...

La multe luni si ani inainte,imi pare rau ca n-am facut cunostinta,persoana careia i-ai livrat fursecurile nu eram eu, nici nu-mi imaginam ca livrezi personal fursecurile :), sunt convinsa ca drumul pe care l-ai ales e cel bun,succes!!

Anonim spunea...

Multumim mult pentru cuvintele frumoase dar si pentru dulciurile DELICIOASE.
Sa stii ca si noua ne-a facut mare placere sa cunostem o persoana deosebita, o raritate :)
Tinem pumnii proiectului, iar cofetaria are si sustinerea mea.

Anonim spunea...

normal ca suntem simpatici! :)

Anonim spunea...

irina multumeste, in sfirsit s-a lamurit. martzipanul, deci, e ceva cu gust fin dar pregnant de migdale. iar 'bilele cu martzipan' se topesc in gura... ocazie cu care simti si mai bine gustul de migdale :)

Unknown spunea...

Dragi compatrioti abonati ai Fursecului, trebuie sa ma laud ca astazi am primit cateva Muffins, care sunt ABSOLUT GENIALE!!!! OH MY GOD!!! Concureaza strans cu (chiar depasesc) Fursecul nr 1! Ce mare pacat ca nu au iesit la vot...nu stiti ce ati pierdut!!! Trebuie sa recunosc ca si biloasele au fost delicioase, dar muffin-urile au un gust DIVIN!!! Ciocolatii,fine, pufoase, cu gust de cacao combinat cu martipan si nougat...se topesc in gura! Pe noi ne-au dat pe spate...TRAIASCA MUFFIN-URILE!!!

Jul spunea...

Buna, Fursecule!Cum iti scriu pe adresa de mail cand nu reusesc sa configurez Outlook-ul care imi tot tashneste isteric???
Iertare pentru interventia asta subita si telurica insa e urgent sa am adresa ta!:(

Daiana Prundurel spunea...

Am scris repede o suta de mii de ganduri invalmasite, de emotii de stari si parfumuri si m-am grabit sa postez tot ce am scris ca nu cumva sa-mi vina gandul sa le sterg(exact cum am facut data trecuta)...Si din graba creata nu stiu cum am pierdut randurile care ti le-am asternut aici...prin ganduri amestecate cu picturi comestibile, cu pomi de zahar candel incarcati cu flori de vanilie, printre casute de martzipan cu acoperisuri de migdale, printre printi si printese de turta dulce si gradini multicolore de acadele, printre nori diafani si pufosi de vata de zahar...si prin castele de ambalaje personalizate si "sincere" asa ca bunatatile plamadite de tine cu dragoste. Iti scriam ca tare ma bucur ca urmaresc blogul tau de la primele postari si sunt mandra si zambesc de fiecare data cand vad cat succes ai. Si de fiecare data cand intru pe blog imi fac scenarii sofisticate cu fursecurile tale care mi-ar placea sa le savurez cu cele mai dragi persoane de pe planeta(Andriusa- mare "mancator" de bunatati, prieten, sot si iubit desvarsit; Sara si Mara- "delicatesele" noastre gemene plamadite din multa dragoste, evident si ele mari amatoare de dulciuri)
Si cum iti povesteam, in timpul liber ma gandesc oare ce ai mai facut cu ambalajele si daca ti-ar fi de folos niste oua de la tara, di acelea cu galbenusul"rosu" cum mancam in vremea copilariei in casa bunicilor...Nu ca as avea vreo sulutie imediata dar recunosc ca ma gandesc...Mai ales la ambalajele personalizate si speciale asemeni fursecurilor tale.Si cel mai mult, recunosc ca blogul tau imi place , pentru ca ma face sa visez, asemnei unui copil,la culori, forme, parfumuri , arome si gusturi de odinioara..Si de ce nu , iti spun sincer ca-mi place sa visez cum as face ambalajele unicat, cum as personaliza cu picturi comestibile, bunatatile tale, si cum as decora cafeneaua ta fantastica din Stockholm... Si ma bucur ca pot visa, ca fara vise unde am mai fi acum!? Multumesc ca imi livrezi material brut pentru " visare " si iti tin pumnii stransi pentru toate marile tale reusite ce vor urma curand...mai curand decat visezi:)

fursecul mecanic spunea...

@jul: Nu e nevoie sa-ti configurezi acum clientul de mail. Poti sa-mi scrii cu ajutorul formularului din sidebar (se cheama "ce ai sa-mi spui"; daca-ti treci acolo adresa de mail o sa pot sa-ti raspund pe mail). Sau poti sa-mi scrii direct din contul tau de mail la furseculmecanic AT gmail PUNCT com. Intelegi tu.

@daiana prundurel: Multumesc pentru tot ce ai scris. Am avansat cu ambalajele in diferite directii; pana una-alta, am gasit solutii decente. Una chiar 'foarte' ecologica, prin refolosirea integrala a ambalajului la fiecare livrare. Cat despre ouale de tara, daca ar fi, mi-as dori oua de la gaini crescute liber, nu in baterii, dar oua stampilate. A fost un timp in care se gaseau la Selgros oua de la un producator bio (de pe langa Craiova, cred), dar ca orice initiativa civilizata si sanatoasa de la noi din tara, s-a fasait. Mai bine mancam oua de la gaini crescute chinuit in baterii si indopate cu mizerii, nu? La fel si cu smoothies si sucurile naturale care nu sunt facute din concentrate. Ma uit la Mega Image cum toti clientii, indiferent de varsta (deci inclusiv tinerii, de la care te-ai astepta sa inteleaga ceva din produsele astea), se uita scarbit la ele si le ocolesc, gandindu-se, in mod cert, ca e o prostie sa dai bani in plus pentru ceva cu adevarat sanatos cand poti sa cumperi, la jumatate de pret, Tymbark sau Santal. Ce, alea nu-s 100% suc de portocale?

Anonim spunea...

Stii de ce imi pare mie rau?! Ca ai venit de doua ori pe la mine, si de doua ori nu m-ai gasit acasa. Ma rog, de mai multe ori, dar acum vorbesc de datile in care macar cineva a fost acasa. :) Zici ca fac dinadins faza! Si nu-i asa! Ultima data chiar m-am chinuit sa ajung inaintea ta, si sa te servesc, la randul meu, cu un pahar de vin rece, da` nu mi-a iesit. 3 insa e cifra fatidica. Ori ne vedem a treia oara, ori ma fac musca! Am zis! :D