Repede, ca sa nu fie prea plictisitor: nougat-ul este o pasta de alune de padure, imbogatita cu zahar pudra, unt de cacao si alte cateva ingrediente (ciocolata, lapte praf s.a.). Daca vreti, un fel de Nutella, dar mult mai gustos. Nougat-ul este o excelenta baza pentru o multime de retete, dupa cum o sa vedeti in perioada urmatoare. Se face deosebirea intre nougat inchis si deschis la culoare, in functie de continutul de alune macinate. Denumirea de nougat in sensul asta este valabila doar in tarile in care se vorbeste germana, pentru ca alte tari inteleg prin Nougat ce intelegem noi prin "nuga", adica o masa alba, care are la baza miere si albus si de cele mai multe ori nuci sau alune taiate bucati mari in compozitie.
Despre marzipan ar fi multe de zis. Etimologia cuvantului este prea lunga si neconfirmata ca sa ocup loc cu ea aici. Curiosii pot citi pe Wikipedia. Important este ca marzipan-ul este o masa de migdale pisate, carora li s-a adaugat zahar. Este unul din cele mai gustoase si rafinate ingrediente de pe lume, poate fi mancat si ca atare. La noi am intalnit marzipan numai la cofetariile Ana, unde tortul asa-zis invelit in marzipan era, de fapt, invelit intr-o batjocura de glazura tare, alcatuita din foarte, foarte mult zahar pudra si, probabil, o urma de migdala, ca sa justifice numele - dar nici urma de gust de migdale (marzipan-ul, ca sa poata fi numit asa, permite maximum 35% zahar in compozitie, lasand destul loc migdalelor, atat pentru gust cat si pentru textura). In plus, ca o particularitate a productiei celor de la Ana, torturile invelite in "marzipan" erau pline de scame ori de cate ori m-am uitat de aproape la ele. Nu stiu daca le mai au in oferta, am renuntat sa mai intru la Ana de vreun an, cam de cand au incetat sa-si mai cunoasca propriile produse:
joi, 5 iunie 2008
Nougat si Marzipan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
marzipanul e made in heaven. la noi nu se gaseste nici macar la cofetariile de "lux". nemtii si austriecii au cel mai bun.
si cofetaria alice afce numai chestii bune,nu stiu dacaau marzipan, dar eu cumpar numai de la ei..mai ales ca e vizavi de mine:P
Tare rau poza! Ana... o fi fost bunicica mai la inceput.
Pe vremuri mergeam la hotel Bucuresti la cofetarie si gaseam numai bunatati - faceau niste placinte cu visine/cu prune dementiale. Acuma nu mai e.
In Bv mai mergeam la Vatra Ardealului, dar si aia e cam scumpa.
Eu m-am reorientat catre Agapitos care in afara de faptul k mi se pare cam scumpa, mai are si ceva chestii bunicele.
@qtejane: La inceput era bun mai tot ce faceau la Ana, asta prin anii '90. Acum n-a mai ramas nimic din calitatea de atunci. Cofetaria de la Hotel Bucuresti e regretata de foarte multa lume, aveau si inainte de revolutie un profiterol bun. Am fost de mai multe ori la Vatra Ardealului, dar mi se par prea grele produsele lor. Agapitos nu-mi place deloc.
Agapitos e infiorator. Nu inteleg cum place unora. Sunt niste torturi si prajituri cu crema de... nici nu stiu exact ce e. Glazura la fel. Nu pot spune decat ca e portocalie, facuta probabil din morcovi sau asa ceva, in cel mai bun caz (sau Tedi gelatinat). Am mancat si am facut prajituri de morcovi si erau foarte bune. La Agapitos nu stiu ce pun exact in ele. Mai comenta cineva de Hilton pe undeva prin blog. La Hilton crema are gust de unt. Un stricat. La Capsa e oribil ce se intampla. Parca cu cat sunt mai "de lux" sunt mai proaste. Alimente vechi, cu miros etc. Bataie de joc.
Felicitari pentru ce incerci sa faci. Imi dai o pofta de copt fantastica :) Sper ca in timp sa apara un boom al lucrurilor si afacerilor (stiu ca fursecul mecanic nu e afacere) facute cu drag, cu calitate, putin si bun, nu industrial. Am o rugaminte insa, daca stii de unde se poate face rost de ulei de cocos sau ulei de palmier sa-mi spui si mie te rog. :)
ps: abia astept sa faci ceva cu martipan :)
succes mult si weekend placut:)
@rheakurokawa: Absolut de acord cu ce scrii. Ulei de palmier am gasit pana acum cateva luni la Metro. Nu stiu daca mai e, dar la noapte merg oricum acolo, asa ca o sa ma uit si iti scriu. Urmeaza foarte curand ceva cu marzipan - daca nu fursecul nr. 2, cel de saptamana viitoare, atunci cu siguranta peste doua saptamani. Trimite-mi te rog si un mail, ca sa te pot anunta direct cand e sa fie marzipanul in actiune.
@rheakurokawa daca prajiturile alea ar fi fost stricate cum afirmi tu sau cu crema ranceda, cred ca nu le-as fi mancat,nu crezi?? sa nu exageram dar sunt convinsa ca daca le-ai face acasa ar fi cele mai bune ,cu siguranta Fursecul Mecanic isi da silinta sa le prepare exact cum trebuie si in primul rand o face cu pasiune si rabdare, The end!
mmm, nu stiu de ce dar cind spui marzipan la mine in creieras se face asocierea instantanee cu bomboanele Mozart. o fi bine, o fi rau? :D
marsepain-ul poate fi in diferite %,nu doar 35/65
si tin sa te corectez:majoritatea produselor de patiserie se fac cu marsepein 60/40 pt ca e mai maleabil si in esenta mai gustos..
iar nougatul ala de care vorbesti se cheama praliné
@cristache: Cred ca e foarte bine. Si la mine, de multe ori, se face aceeasi asociere.
@anadanny: Nu te opreste nimeni sa amesteci acasa marzipan cu cat zahar vrei si apoi sa-l prelucrezi mai departe. Eu vorbesc despre masa de marzipan care nu poate fi vanduta drept marzipan daca are 60% zahar, asa cum scrii tu, ci poate drept zahar cu marzipan. Sigur ca, pentru prelucrarea ulterioara, se adauga in majoritatea patiseriilor zahar, coloranti si altele. Dar nu despre asta era vorba aici, daca ai fi citit atent. Pe de alta parte, eu ma ghidez dupa regulamentele alimentare germane, care prevad procentajul indicat de mine. Probabil ca in Olanda sunt mai putin stricti; asa e si mancarea.
Iar nougat-ul despre care vorbesc eu se cheama Nougat in tarile in care se vorbeste germana si "praliné" acolo la tine, unde marzipan-ul vad ca se cheama cand "marsepain" cand "marsepein".
Martipanul produs de Anthon Berg este cunoscut in toata lumea pentru finetea lui deosebita. Aceasta se datoreaza retetei originale care foloseste migdale atent selectionate importate din California.
Batoanele sunt invelite in ciocolata extrafina si sunt oferite in cateva versiuni delicioase. Reteta originala este un produs clasic, creat de insusi Anthon Berg in 1898. Datorita succesului la public, reteta a ramas neschimbata de atunci.
cofetariile nu mai sint ce erau pe vremea tineretii mele (nu ca sint o baba, am doar 33 de ani), acum totul se face din prafuri, e mult mai rentabil asa. Nimeni nu se mai uita la calitate. Am intrat chiar saptamina trecuta in "laboratorul" unei cofetarii. Cica laborator, o chestie mica mica, minimul minimului necesar, cred ca si eu am mai multe ustensile acasa. Frigiderul nu l-am deschis sa vad daca aveau oua, unt si alte ingrediente, dar nici nu se zarea nimic de genul asta pe undeva. Am fost total dezamagita, iar de cumparat...cred ca nu am mai cumparat o prajitura de la o cofetarie de cel putin un an. Sint jalnice. Si cum sa credeti ca va invelesc ei torturile in marzipan adevarat cind migdalele sint atit de scumpe. Pai ar fi de la 100ron kg in sus. Sint atitea bloguri cu retete dulci super simple, rapide, orice incepator poate sa le faca.
Trimiteți un comentariu